În Lumina Adevărului – Mesajul Graalului, volumul 2 (Paperback)

Abd-ru-shin

5,00 €
Inkl. Steuern
Versandkosten


Lieferbar

DE: 3-8 Werktage, andere Länder: 5-30 Werktage

ODER
Beschreibung

Details

O carte deosebită care răspunde clar întrebărilor nerezolvate ale existenţei umane. Cunoaşterea vastă mijlocită în paginile ei îl conduce pe cititorul care caută cu seriozitate, care cântăreşte şi examinează obiectiv, afară din tot haosul confuziei şi a deformării actuale spre recunoaşteri clare.

Zusatzinformation
Autor Abd-ru-shin
ISBN 978-3-87860-367-2
Abmessungen 140 x 210 mm
Ausführung Paperback
Umfang 448
Sprache Română
Lieferzeit DE: 3-8 Werktage, andere Länder: 5-30 Werktage
Vorschau

Vorschau

RESPONSABILITATE

ACEASTĂ problemă este întotdeauna una dintre cele mai importante, fiindcă marea majoritate a oamenilor s-ar sustrage cu prea multă plăcere oricărei responsabilităţi şi ar dori să împovăreze pe oricine altcineva, în afară de ei înşişi, cu aceasta. Faptul că acest lucru înseamnă, ca atare, autodepreciere nu are în acest caz nici o importanţă pentru ei. În această privinţă, ei sunt într-adevăr foarte umili şi modeşti, însă numai pentru a putea trăi cu atât mai lipsiţi de griji şi fără scrupule.

Ar fi, într-adevăr, atât de frumos ca omul să aibă voie să-şi împlinească toate dorinţele şi să dea liniştit frâu liber tuturor poftelor sale chiar şi faţă de alţi oameni, fără să ispăşească pentru acest lucru. În caz de nevoie, legile pământeşti pot fi eludate, iar conflictele se pot evita. Sub acoperirea legilor, cei care sunt mai pricepuţi pot chiar să prindă în plasă cu mare succes o pradă bogată şi să facă multe lucruri care nu ar rezista nici unui examen moral. În plus, ei chiar se bucură adesea de reputaţia unor oameni deosebit de capabili.

Aşadar, cu puţină isteţime s-ar putea trăi, întradevăr, foarte confortabil, potrivit propriilor păreri, dacă... nu ar exista undeva ceva care să trezească o percepere intuitivă, neplăcută, dacă nu ar apărea din când în când o nelinişte care creşte şi care spune că, în definitiv, multe lucruri ar putea fi totuşi altfel decât le modelează propriile dorinţe.

Şi aşa şi este! Realitatea este serioasă şi neînduplecată. Dorinţele oamenilor nu pot provoca nici un fel de deviere în această privinţă. De ne- clintit dăinuie Legea: “Ceea ce seamănă omul va culege înmulţit!”

Aceste puţine cuvinte conţin şi spun mult mai mult decât îşi închipuie mulţi oameni. Ele corespund riguros şi exact procesului real al ac- ţiunii reciproce care odihneşte în Creaţie. Nu s-ar putea găsi nici o expresie mai potrivită pentru acest lucru. Exact cum recolta produce multiplicarea seminţei, aşa îl loveşte şi pe om întotdeauna multiplicat ceea ce el trezeşte în propriile sale percepţii intuitive şi trimite în afară, în funcţie de natura voinţei sale.

Prin urmare, omul poartă, din punct de vedere spiritual, responsabilitatea pentru tot ceea ce face. Această responsabilitate începe deja o dată cu decizia şi nu doar o dată cu fapta săvârşită, care este numai o urmare a deciziei. Iar decizia este trezirea unei voinţe serioase!

Nu există nici o separare între această lume şi aşa-numita lume de dincolo, ci totul este doar o singură imensă existenţă. Întreaga Creaţie impunătoare, vizibilă şi invizibilă omului, se întrepătrunde ca un mecanism uimitor de ingenios, care nu dă greş niciodată, care nu funcţionează separat. Legi uniforme susţin întregul penetrând totul asemenea unor nervuri, ţinându-l laolaltă şi declanşându-se într-o continuă acţiune reciprocă!

Când şcolile şi bisericile vorbesc despre Rai şi Iad, despre Dumnezeu şi diavol, acest lucru este corect. Greşită însă este explicaţia despre forţele bune şi rele. Acest lucru trebuie imediat să inducă în eroare pe orice căutător serios făcându-l să se îndoiască, căci, acolo unde sunt două forţe, trebuie să existe în mod logic şi doi stăpâni, în acest caz doi dumnezei, unul bun şi unul rău.

Şi nu aşa stau lucrurile!

Există doar un singur Creator, un singur Dumnezeu şi, de aceea, numai o singură Forţă care străbate tot ceea ce există însufleţind şi promovând!

Această Forţă pură, creatoare a lui Dumnezeu curge neîncetat prin întreaga Creaţie, se află în ea şi este inseparabilă de aceasta. Ea poate fi găsită pretutindeni: în aer, în fiecare picătură de apă, în roca ce sporeşte, în planta ce răzbate, în animal şi, fireşte, şi în om. Nu există nimic unde ea nu ar fi.

Şi aşa cum ea se revarsă prin toate, aşa curge fără încetare şi prin om. Acesta este în aşa fel constituit, încât seamănă cu o lentilă. Aşa cum o lentilă colectează razele soarelui care trec prin ea şi le transmite mai departe în formă concentrată, astfel că razele care încălzesc, unite într-un punct, pârjolesc şi aprind focul, aşa colectează omul prin constituţia lui specială, prin percepţia lui intuitivă, Forţa din Creaţie care se revarsă prin el şi o transmite mai departe, într-o formă concentrată, prin gândurile sale.

Potrivit naturii acestei perceperi intuitive şi a gândurilor legate de aceasta, el dirijează, aşadar, Forţa creatoare a lui Dumnezeu, care acţionează automat spre efecte bune sau rele!

Şi aceasta este responsabilitatea pe care trebuie să o poarte omul! În aceasta se află şi voinţa sa liberă!

Voi, cei care căutaţi adesea cu atâta îndârjire să găsiţi drumul drept, de ce faceţi ca acest lucru să vă fie atât de greu? Imaginaţi-vă în toată simplitatea cum curge prin voi Forţa pură a Creatorului şi cum o dirijaţi cu gândurile voastre într-o direcţie bună sau rea. Cu aceasta, voi aveţi totul, fără osteneală şi fără bătaie de cap!

Gândiţi-vă că depinde de simpla voastră percepere intuitivă şi gândire dacă această Forţă imensă va provoca ceva bun sau ceva rău. Ce putere promovatoare sau funestă vă este astfel dată!

Voi nu trebuie să vă trudiţi până transpiraţi, nu trebuie să vă agăţaţi convulsiv de vreun aşa-numit exerciţiu ocult pentru a atinge prin tot felul de contorsiuni fizice şi spirituale, posibile şi imposibile, o oarecare treaptă complet nesemnificativă pentru adevăratul vostru avânt spiritual!

Renunţaţi la acest fleac care răpeşte mult timp şi care a devenit deja adesea un chin dureros, care nu înseamnă nimic altceva decât autoflagerările de odinioară şi mortificările practicate în mănăstiri. Este doar o altă formă a aceluiaşi lucru, care vă poate aduce la fel de puţin câştig.

Aşa-numiţii maeştri şi discipoli oculţi sunt farisei moderni! În sensul cel mai adevărat al cuvântului. Ei oferă reflectarea fidelă a fariseilor de pe vremea lui Iisus din Nazaret.

Gândiţi-vă cu bucurie curată că prin perceperea voastră intuitivă şi gândirea voastră simplă, binevoitoare, voi sunteţi capabili să dirijaţi fără efort Forţa unică şi imensă a Creaţiei. Forţa va avea atunci efect exact în funcţie de natura perceperii voastre intuitive şi a gândurilor voastre. Ea lucrează singură, voi nu trebuie decât să o dirijaţi.

Acest lucru se întâmplă în toată simplitatea şi naturaleţea! Pentru aceasta nu este nevoie de nici o erudiţie, nici măcar de citit şi de scris. Vă este dat fiecăruia dintre voi în aceeaşi măsură! În această privinţă nu există nici o diferenţă.

Aşa cum un copil care se joacă cu un întrerupător poate să declanşeze un curent electric care produce efecte enorme, aşa vă este dat vouă să dirijaţi prin gândurile voastre simple Forţa Divină.

Vă puteţi bucura de acest lucru, puteţi fi mândri de el de îndată ce îl folosiţi pentru bine! Dar să tremuraţi dacă îl irosiţi inutil sau chiar îl folosiţi pentru lucruri necurate! Căci nu puteţi scăpa de Legea Acţiunii Re- ciproce, care odihneşte în Creaţie. Şi chiar de aţi avea aripile zorilor, Mâna Domnului, de a Cărui Forţă aţi abuzat astfel, v-ar lovi prin această acţiune reciprocă ce lucrează automat, oriunde aţi dori să vă ascundeţi.

Răul este produs cu aceeaşi Forţă Divină, pură ca şi binele!

Şi acest mod de utilizare a acestei Forţe uniforme a lui Dumnezeu, lăsat la alegerea fiecăruia, conţine responsabilitatea de care nimeni nu poate scăpa. De aceea strig eu către fiecare căutător:

“Păstrează vatra gândurilor tale curată, astfel aduci pace şi eşti fericit!”

Bucuraţi-vă, voi, cei neştiutori şi slabi, căci vouă vă este dată aceeaşi putere ca şi celor puternici! Prin urmare, nu vă faceţi totul prea greu! Nu uitaţi că Forţa pură a lui Dumnezeu, de la sine creatoare curge, de asemenea, prin voi şi că şi voi, ca oameni, sunteţi capabili să-i daţi o anumită direcţie acestei Forţe prin natura percepţiilor voastre intuitive, interioare, aşadar, a voinţei voastre, atât spre bine, cât şi spre rău, distrugând sau clădind, aducând bucurie sau suferinţă!

Întrucât există numai această singură Forţă a lui Dumnezeu, se clarifică astfel şi misterul de ce în orice luptă finală, serioasă, Întunericul trebuie să cedeze în faţa Luminii, răul în faţa binelui. Dacă dirijaţi Forţa lui Dumnezeu spre bine, atunci ea rămâne netulburată în puritatea ei iniţială şi dezvoltă prin aceasta o forţă mult mai puternică, în vreme ce, o dată cu tulburarea în ceea ce este impur, are totodată loc o slăbire. Astfel, într-o luptă finală, puritatea Forţei va acţiona întotdeauna hotărâtor şi va fi decisivă.

Fiecare simte fără cuvinte, până în vârful degetelor, ce este bine şi ce este rău. A despica firul în patru în legătură cu acest lucru doar ar încurca. Meditaţia confuză este risipă de putere, este ca o mlaştină, ca o mocirlă vâscoasă care înlănţuie paralizant şi înăbuşă tot ceea ce poate fi atins. Însă veselia vioaie rupe vraja meditaţiei. Nu este nevoie să fiţi trişti şi deprimaţi!

În orice clipă puteţi începe drumul spre Înălţime şi puteţi îndrepta cele trecute, orice ar fi! Nu faceţi nimic altceva decât să vă gândiţi la procesul prin care Forţa pură a lui Dumnezeu curge permanent prin voi, atunci veţi evita singuri să dirijaţi această puritate în canalele murdare ale gândurilor rele, pentru că, fără nici un efort, voi puteţi, la fel, atinge ceea ce este mai înalt şi mai nobil. Trebuie doar să o dirijaţi, Forţa acţionează atunci singură în direcţia dorită de voi.

Cu aceasta, voi aveţi fericirea sau nefericirea în propriile voastre mâini. De aceea, ridicaţi-vă mândri capul şi înălţaţi-vă fruntea liberi şi curajoşi! Răul nu se poate apropia, dacă voi nu îl chemaţi! Aşa cum vreţi voi acest lucru, aşa vi se va întâmpla!

 

SOARTĂ

OAMENII vorbesc despre soartă meritată şi nemeritată, despre răsplată şi pedeapsă, recompensă şi karmă.

Toate acestea nu sunt decât denumiri parţiale ale unei Legi ce odihneşte în Creaţie: Legea Acţiunii Reciproce!

O Lege care se află în întreaga Creaţie de la începuturile ei şi care a fost întreţesută inseparabil în marea devenire ce nu se termină niciodată, ca o parte necesară a creării însăşi şi dezvoltării. Ca un sistem uriaş de nervuri dintre cele mai fine, ea susţine şi însufleţeşte Universul imens şi promovează mişcare continuă, o veşnică dăruire şi primire!

Simplu şi firesc şi totuşi atât de nimerit, Iisus Christos a spus deja acest lucru: “Ce seamănă omul, aceea va culege!”

Aceste câteva cuvinte redau atât de strălucit imaginea activităţii şi vieţii în întreaga Creaţie, încât cu greu se poate spune altfel. Sensul cuvintelor este întreţesut în mod de neclintit în existenţă. De nezdruncinat, inviolabil, incoruptibil în efectul său continuu.

Voi puteţi vedea acest lucru, dacă vreţi să vedeţi! Începeţi cu observarea mediului care vă este vizibil acum. Ceea ce voi numiţi Legile Naturii sunt chiar Legile Divine, sunt Voinţa Creatorului. Veţi recunoaşte repede cât de constante sunt în activitatea lor necontenită, căci dacă semănaţi grâu, nu veţi culege secară, iar dacă presăraţi secară, nu vă poate apărea orez!

Acest lucru este atât de evident fiecărui om, încât el nici nu mai re- flectează asupra procesului propriu-zis. Din acest motiv, el nu devine deloc conştient de Legea strictă şi măreaţă care odihneşte în acesta. Şi totuşi, aici el se află în faţa rezolvării unei enigme, care nu trebuie să-i fie enigmă.

Aceeaşi Lege pe care o puteţi observa în acest caz are efect cu aceeaşi siguranţă şi tărie şi în cele mai fine lucruri, pe care voi sunteţi în stare să le observaţi doar cu ajutorul lupelor şi, mergând încă mai departe, în partea material-fină a întregii Creaţii, care este, pe departe, partea mai mare. Ea se găseşte irevocabil în fiecare întâmplare, chiar şi în cea mai fină dezvoltare a gândurilor voastre, care au, de asemenea, o anumită materialitate.

Cum v-aţi putut imagina că ar trebui să fie altfel exact acolo unde v-ar plăcea vouă să fie altfel? Îndoielile voastre nu sunt, în realitate, nimic altceva decât dorinţe lăuntrice exprimate!

În întreaga existenţă, vizibilă şi invizibilă vouă, nu este altfel, ci fie care specie produce specia de acelaşi fel cu ea, indiferent din ce substanţă este constituită. La fel de continue sunt creşterea şi devenirea, rodirea şi generarea speciei de acelaşi fel. Acest proces traversează uniform totul, nu face nici o diferenţă, nu lasă nici un gol, nu se opreşte în faţa unei alte părţi a Creaţiei, ci poartă efectele fără întrerupere sau fără încetare prin tot, ca un fir care nu se poate rupe.

Chiar dacă cea mai mare parte a omenirii, în limitarea şi îngâmfarea sa, s-a izolat de Univers, Legile Divine sau Legile Naturii nu au încetat din acest motiv să îi considere pe oameni ca aparţinând acestui Univers şi să lucreze mai departe în felul lor neschimbat, calm şi regulat.

Însă Legea Acţiunii Reciproce condiţionează, de asemenea, faptul că omul trebuie să şi culeagă tot ceea ce seamănă, aşadar, acolo unde el produce cauza pentru un efect sau pentru o repercusiune!

Numai la începutul fiecărui lucru, omul este întotdeauna liber să ho- tărască, liber să decidă încotro urmează să fie dirijată Atotputerea care curge prin el, în ce direcţie. El trebuie apoi să suporte consecinţele care rezultă din Forţa ce s-a manifestat în direcţia dorită de el. Cu toate acestea, mulţi persistă să afirme că omul nu are nici o voinţă liberă, dacă este supus unei soarte!

Această afirmaţie nechibzuită este menită doar să-l ameţească pe om sau să fie o supunere plină de mânie faţă de ceva inevitabil, o resemnare plină de nemulţumire, însă, în principal, este menită să fie o scuză faţă de sine, căci fiecare dintre aceste efecte care se răsfrâng asupra lui a avut un început şi în acest început s-a aflat cauza efectului de mai târziu într-o decizie liberă, anterioară a omului.

Această decizie liberă a precedat odată fiecare acţiune reciprocă, aşadar, fiecare soartă! Cu o primă voinţă, omul a produs sau a făurit de fiecare dată ceva în care el însuşi va trebui să trăiască după aceea, mai devreme sau mai târziu. Momentul în care se va întâmpla acest lucru este însă foarte diferit. Poate fi încă în aceeaşi existenţă pe Pământ, în care prima voinţă a făcut începutul pentru acest lucru, însă, la fel de bine, se poate întâmpla în Lumea Material-Fină, după lepădarea corpului material-grosier sau chiar mai târziu, într-o altă existenţă material-grosieră pe Pământ.

Variaţiile nu au nici o importanţă aici, ele nu îl eliberează pe om de consecinţe. El poartă continuu cu sine firele de legătură până este eliberat de ele, adică “detaşat” prin efectul final ce are loc prin Legea Acţiunii Reciproce.

Cel care formează este legat de propria lui lucrare, chiar dacă a destinato altora!

Prin urmare, dacă astăzi un om ia hotărârea să-i facă altuia ceva rău, fie în gânduri, cuvinte sau fapte, atunci el “a pus ceva în lume”, absolut indiferent dacă acel ceva este, în general, vizibil sau nu, dacă este, aşadar, material-grosier sau material-fin, el are forţă în sine şi, prin urmare, viaţă, care se dezvoltă mai departe şi se manifestă în direcţia dorită.

Modul în care se declanşează efectul asupra persoanei căreia îi este destinat depinde, în întregime, de constituţia sufletească a celui în cauză, căruia îi poate astfel aduce fie daune mari, fie mici, poate chiar diferite de ceea ce s-a intenţionat sau poate să nu-i aducă nici un fel de daune, căci din nou starea sufletească a celui în cauză este singura decisivă pentru el însuşi. Prin urmare, nimeni nu este lăsat pradă fără apărare unor asemenea lucruri.

Altfel se întâmplă cu cel care, prin decizia şi voinţa sa, a cauzat această mişcare, aşadar, a fost producătorul ei. Ceea ce el zămisleşte rămâne ne- condiţionat legat de el, iar, după o scurtă sau lungă peregrinare prin Univers se întoarce din nou la el întărit, încărcat ca o albină prin atracţia speciei de acelaşi fel.

Legea Acţiunii Reciproce se declanşează în acest caz prin faptul că fiecare lucrare atrage, în mişcarea sa prin Univers, diferite specii de acelaşi fel sau este ea însăşi atrasă de acestea, iar prin unirea lor ia naştere o sursă de putere care trimite înapoi, ca dintr-o centrală, forţă întărită de acelaşi fel către toţi aceia care, prin ceea ce zămislesc, sunt legaţi, ca prin nişte sfori, de locul de adunare al speciilor de acelaşi fel.

Prin această consolidare are loc şi o densificare tot mai mare până când, în final, din aceasta apare un precipitat material-grosier, în care producătorul de odinioară trebuie acum să trăiască el însuşi din plin specia dorită de el cândva pentru a fi, în sfârşit, eliberat de ea.

Acestea sunt originea şi procesul de dezvoltare al atât de temutei şi neînţelesei sorţi! Ea este dreaptă până în cele mai mici şi mai fine nuanţe, deoarece, prin atracţia doar a speciilor de acelaşi fel, ea nu poate aduce niciodată altceva în radiaţia care se întoarce decât ceea ce a fost voit cu adevărat la început în mod personal.

Fie că acţionează pentru un anume individ sau în general, nu are importanţă aici, căci este, fireşte, acelaşi proces şi atunci când omul nu-şi îndreaptă voinţa neapărat spre unul sau mai mulţi oameni, ci trăieşte, în general, într-un oarecare fel de voinţă.

Felul voinţei pentru care se hotărăşte este decisiv pentru roadele pe care trebuie să le culeagă la sfârşit. Astfel, nenumărate fire material-fine atârnă de om sau el atârnă de ele, toate lăsând să curgă înapoi asupra lui ceea ce el a dorit cândva. Aceşti curenţi formează un amestec care exercită permanent o influenţă puternică asupra formării caracterului.

Astfel, în maşinăria uriaşă a Universului există numeroase lucruri care contribuie la “felul în care îi merge” omului, dar nu există nimic pentru care omul să nu fi generat mai întâi el însuşi cauza.

El furnizează firele din care în neobositul război de ţesut al existenţei este confecţionată mantia pe care trebuie să o poarte.

Christos a exprimat clar şi precis acelaşi lucru atunci când a spus: “Ce seamănă omul, aceea va culege.” El nu a spus “poate” culege, ci “va” culege. Este acelaşi lucru cu a spune: el trebuie să culeagă ceea ce seamănă.

De câte ori nu se aud oameni, altfel foarte rezonabili, spunând: “Este de neînţeles pentru mine faptul că Dumnezeu permite aşa ceva!”

De neînţeles este însă faptul că oamenii pot spune aşa ceva! Cât de mărunt şi-L imaginează ei pe Dumnezeu potrivit acestei afirmaţii! Ei dovedesc cu aceasta că şi-L închipuie ca pe un “Dumnezeu care acţionează arbitrar”.

Însă Dumnezeu nu intervine deloc în mod direct în toate aceste griji omeneşti, mici şi mari, războaie, nenorocire şi ceea ce mai este pământesc! El a ţesut chiar de la început Legile Sale perfecte, care îşi desfăşoară automat activitatea lor incoruptibilă, astfel că totul se împlineşte foarte precis declanşându-se veşnic la fel, fapt prin care o avantajare este la fel de exclusă ca şi o prejudiciere, orice nedreptate fiind imposibilă.

Aşadar, Dumnezeu nu trebuie să se îngrijească în mod special de acest lucru, Lucrarea Sa este fără lacune.

Însă o greşeală fundamentală a multor oameni este faptul că ei judecă numai după ceea ce este material-grosier considerându-se punct central în acesta, precum şi faptul că ei iau în considerare doar o singură viaţă pe Pământ, în vreme ce, în realitate, ei au deja în spatele lor mai multe vieţi pe Pământ. Acestea, precum şi intervalele din Lumea Material-Fină, sunt considerate o singură existenţă uniformă prin care firele sunt puternic întinse fără să se rupă, astfel că în efectele unei anumite existenţe pământeşti numai o mică parte a acestor fire devine vizibilă.

Prin urmare, este o mare greşeală să se creadă că o dată cu naşterea începe o viaţă absolut nouă, că un copil este, aşadar, “nevinovat”* şi că toate întâmplările pot fi raportate doar la scurta existenţă pământească. Dacă acest lucru ar fi adevărat, atunci, în cazul Dreptăţii existente, cauzele, efectele şi retroacţiunile ar trebui, fireşte, să cadă în mod unitar în intervalul unei vieţi pământeşti.

Abandonaţi această eroare! Atunci veţi descoperi repede în tot ceea ce se întâmplă logica şi dreptatea care lipsesc astăzi atât de frecvent!

Mulţi se sperie în acest caz şi se tem de ceea ce mai au de aşteptat, conform acestor Legi, în retroacţiunea de mai demult.

Totuşi, acestea sunt griji inutile pentru cei care sunt serioşi în ce priveşte voinţa bună, căci în Legile automate se află în acelaşi timp şi garanţia sigură a îndurării şi iertării!

Făcând complet abstracţie de faptul că, o dată cu începutul ferm al voinţei bune, un hotar este imediat pus pentru punctul în care lanţul retroacţiunilor rele trebuie să ajungă la un sfârşit, un alt proces de o importanţă enormă intră în vigoare:

Prin voinţa bună, continuă în toată gândirea şi în toate faptele, o întărire constantă se revarsă, de asemenea, retroactiv din sursa de forţă, de acelaşi fel, astfel că binele devine tot mai ferm în omul însuşi, iese afară din el şi, în primul rând, formează corespunzător mediul material-fin, care îl înconjoară ca un înveliş protector, aşa cum stratul de aer din jurul Pământului îi oferă acestuia protecţie.

Dacă reatrocţiuni rele din trecut se întorc la acel om pentru a fi răscumpărate, atunci ele alunecă pe puritatea mediului său sau a învelişului său şi astfel sunt deviate de la el.

Dar dacă ele pătrund totuşi în acest înveliş, atunci radiaţiile rele sunt fie imediat dezintegrate, fie măcar slăbite considerabil, fapt prin care efectul dăunător nu poate avea loc deloc sau poate avea loc doar în foarte mică măsură.

În afară de aceasta, prin schimbarea care a avut loc, omul interior, propriu-zis, după care se orientează radiaţiile ce se întorc, a devenit, de asemenea, mult mai rafinat şi mai uşor prin strădania continuă spre voinţa bună, astfel că el nu mai este de aceeaşi specie cu densitatea mai mare a curenţilor răi sau inferiori. Asemănător telegrafiei fără fir, când aparatul de recepţie nu este reglat la intensitatea aparatului de emisie.

Consecinţa naturală a acestui lucru este faptul că, fiind de altă specie, curenţii mai denşi nu se mai pot agăţa şi trec astfel inofensivi, fără efect rău, răscumpăraţi printr-o acţiune simbolică săvârşită inconştient, despre ale cărei feluri voi vorbi mai târziu.

De aceea, apucaţi-vă neîntârziat de treabă! Creatorul v-a pus în Creaţie totul la îndemână. Folosiţi timpul! Fiecare clipă conţine pentru voi pieirea sau câştigul!

* Conferinţa: “Taina Naşterii”